DEZBATERE: reclama firma de proiectare in ziarul Sibiu100%


http://www.sibiu100.ro/arhiva/Sibiu100Nr140.pdf

Dumnezeu si proiectarea

„SINGURI putem construi CEVA pentru O VIATA cu DUMNEZEU putem construi TOTUL pentru VESNICIE”

Ne este deja bine cunoscut acest slogan. La prima vedere am zambit sec si m-am intrebat care este legatura dintre divinitate si un birou de proiectare. Dar nu i-am dat importanta cuvenita. Imi cer scuze atat initiatorului, caruia se pare ca i-am subestimat perseverenta, cat si … noua, breslei de arhitecti romani multumiti de mocirla in care ne scaldam, caracterizati de o autosuficienta de neegalat in Europa. Se pare insa ca aceasta abordare nu numai ca persista, dar devine din ce in ce mai agresiva si mai prezenta. Poate ca l-am judecat gresit pe initiator. Poate ca acest motto ne caracterizeaza pe noi, toti creatorii. „Ca si arhitecti (…) suntem obligati sa invatam sa ascultam oamenii, sa le cunoastem visele si sa-i ajutam”. Pai nu suntem noi cei alesi? Atunci, daca noi suntem aceia, ar fi bine, cu ajutorul lui Dumnezeu desigur, sa ramana ceva pentru vesnicie in urma noastra; ceva, orice, nu conteaza ce. Spun asta uitandu-ma la minunatele randari din reclama cu pricina. Oare chiar vrem sa ramana asa ceva in urma noastra?

Un profesor ne-a spus ca cele mai bune proiecte sunt acelea care nu se realizeaza niciodata. Mi-a fost greu sa inteleg ce-a vrut sa ne transmita. De fapt nici acum nu sunt sigur ca am inteles. Cu totii vrem sa ne vedem proiectele realizate. Macar cele in care credem. Eu ma bucur totusi ca unele dintre proiectele personale au ramas doar proiecte, sper sa ramana asa, si recunosc ca mi-as dori ca altele sa nu se fi realizat. Ma consolez totusi cu gandul ca nu sunt pentru „vesnicie” (sper ca Dumnezeu m-a ocolit in acele momente). Si-atunci ma-ntreb: nu este riscanta misiunea unora dintre noi de a „construi TOTUL pentru VESNICIE”?

Propun spre analiza autorului acestui slogan, precum si arhitectului din echipa sa (in cazul in care nu este aceeasi persoana) o declaratie facuta cu putin inainte de a muri a lui Otto Czekelius, arhitect sef al orasului Sibiu intre 1950 si 1973:

„Ceea ce am prevenit, nu ceea ce am restaurat, este partea pozitiva a muncii mele”

09.05.2011

arh. Cristian Sandru

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Comentarii

  • Cosma  On Mai 11, 2011 at 11:55

    Buna ziua
    Banda de imagini din Sibiul vechi, asezata in zona superioara a prezentarii nu are legatura cu imaginile urmatoare si prezentarea respectivului proiectant; probabil cei care au realizat macheta paginii (clientul cu sau fara graficianul gazetei) s-au gandit la o legatura sensibila intre cliseele (de buna calitate arhitecturala) ce pot fi surprinse pe strazile din zona veche a orasului si ceea ce edifica dansii prin alte parti; singura legatura ramane doar „Sibiu” ca si nume al orasului.
    … iar partea cu sloganul, cred ca e doar o „pierdere” cu pasul sprinten al imaginatiei in zona sensibilizarii, dar pe alt domeniu de adresabilitate (categoria investitorului care dorind sa realizeze ceva intr-un domeniu sau altul, dar avand o mare teama de necunoscut, poate pasi cu liniste sufleteasca pragul atelierului de proiectare, unde va gasi pe cineva dispus si competent sa rezolve problemele …); care evident, ca este total nepotrivita.
    Altfel, „Dumnezeu si arhitectura”, poate reprezenta o tema serioasa de discutie.

    Cu deosebita consideratie, arh. Cosmin Virgil Cosma

  • dr.Cristian Valentin Iosif  On Mai 11, 2011 at 20:29

    Buna seara.

    Desi nu sunt arhitect, vreau sa-mi permiteti cateva remarci. Reclama este nedemna pentru ceea ce consider eu ca reprezinta in ansamblu profesia de arhitect. Ca grafica publicitara receptionam un colaj de imagini ce transmit idei care nu pot fi conectate. Textul te bulverseaza si mai mult. Garantez ca reclama alunga oamenii inteligenti si cu bun simt!
    Aici ar fi insa problema majora ! Arhitectura este una din stiintele fundamentale ale sociatatii umane. In mod normal domeniul ar trebui sa fie reprezentat intr-o notiune de excelenta absoluta la toate nivelurile.In arhitectura nu trebuie sa existe opinia beneficiarului ci doar necesitatile lui sub aspectul unitatilor functionale dorite. In rest este creatie, unica, nereptitiva, incadrata intr-un tipar conjunctural istoric si actual al fondului general de constructii ce constituie urbea respectiva.

    Arhitectul creeaza o entitate noua, incadrata in arhitectura rezidentiala existenta. A te plasa cu o entitate unica intr-un peisaj existent, reprezinta de fapt dorinta noastra ca beneficiari si desigur satisfactia arhitectului creator.

    Oamenii care au generat reclama din ziar, sunt straini de stiinta si filosofia arhitecturii. Ii asigur ca noi beneficiarii si clientii orasului Sibiu, nu suntem impresionati deloc. Ii informez ca modul in care noi alegem un arhitect, este total diferit de modul in care ei inteleg sa reprezinte profesia lor. Reclama este de-a dreptul ridicola sub aspectul conexiunii cu Dumnezeu. Mi-a venit sa rand, apoi m-a cuprins un fel de dezgust, sa nu zic o oarecare greata,imposibil de exupus tehnic aici! Regretabil ca exista astfel de oameni care daca te gandesti bine, au absolvit o scoala superioara, un institut de arhitectura si reprezinta o profesie extrem de bine cotata in rangul stiintelor fundamentale. Este trist ca astfel de oameni inteleg sa aduca deservicii de imagine si perceptie profesiei lor, punand inainte de toate interesele lor financiare. Pe viitor le recomand sa-si angajeze un arhitect grafician pentru idee, text si photo.

    O sa ma intrebati de unde vehementa mea? E simplu. Am schimbat 3-4 arhitecti, care m-au dezamagit, spre norocul meu inainte sa pun vre-o caramida. Proiecte la care am renuntat instinctiv, la timp ! Am tras concluzia ca nu pot! Nu pot domnne’. N-ai ce sa le faci, sunt slab pregatiti. Insa au un fel de aer greu de asimilat si de explicat.Un soi de infatuare,greu de digerat. No coment!

    Va rog sa-mi permiteti, daca tot s-a ivit acest prilej sa extind putin idea si sa relev inca trei aspecte care imi vin pe loc in minte. Poate in comentariile urmatoare cineva o sa eplice si aceste lucruri.

    Ma gandesc la ultimii 20 de ani si relev lipsa unui urbanism de calitate, mai ales referitor la noile zone rezidentiale, in care s-au elabort PUD-uri si s-au acordat autorizatii de construire, fara sa existe un adevarat PUG, care sa genereze in primul rand strazi corespunzatoare, pe a caror infrastructura sa se edifice ulterior retelele de utilitati. Au rezultat astfel numerose constructii amplsate pe strazi inguste, ce au derivat mai mult din dezmembrarile terenurilor. Au rezultat numerose servituti si sensuri unice, ce amintesc de primele mahalale bucurestene. Constructii de sute de mii de euro, ridicate pe terenuri fara o retea de strazi.

    Apoi ma gandesc la coruptia din compartimentele de Urbanism si Amenajarea Teritoriului, din cadrul primariilor. Aici stiti mai bine decat mine, cum s-a inteles regimul de inaltime,POT-ul, cum s-au acceptat constructii fara un PUG aprobat, cum s-au acordat autorizatiid e construire. Fenomen general la nivelul intregii tari. Consecinta? Haideti sa ne plimbam prin oras!

    In ultimul rand as vrea sa-mi permiteti sa ma refer la ceea ce vedem pe strada. Constructii noi fara o caracteristica arhitecturala. Unele edificii sunt de-a dreptul oribile. Si poarta semnatura unui arhitect!

    As propune o actiune a Ordinului Arhitectilor, de identificare a acestor constructii, asocierea lor publica cu arhitectul ce a semnat proictul. Poate ca in felul acesta vom putea sa-i izolam definitiv pe acei arhitecti care au facut degeaba aceasta facultate. Daca ei reprezinta o functie publica, simpla asociere su astfel de proiecte sa devina un motiv suficient pentru revocarea lor din aceasta functie. Nu numai aspectul constructiei ci si eventualele autorizatii aprobate de arhitecti care au generat blocaje sau alte consecinte urbanistice sa aiba aceeasi soarta.

    Este nevoie ca Ordinul Arhitectiolor sa se autosesizeze, acum dupa 20 de ani si sa retraga dreptul de practica acestor arhitecti care prin realizarile lor au adus prejudicii de imagine profesiei si desigur erori de urbanism care au putut genera acest peisaj cu grave consecinte in viitor.

    Daca ordinul arhitectilor nu poate genera criterii de evaluare, puteti numi un colectiv independent de arhitecti din UE, care a se plimbe prin oras si sa identifice cladirile ce nu au nici un fel de aspect. O pagina web prin care noi publicul sa avem posibilitatea de a sesiza astfel de aspecte ar putea genera din partea Ordinului Arhitectilor, o reactie concreta. Este datoria voastra de noblete profesionala sa publicati in mod oficial numele acestor arhitecti, alaturi de realizarile lor „exceptionale”, care mutileaza urbanismul unui oras.

    Va multumesc pentru rabdrea oferita. Ca om care a construit deja 2 imobile, as vrea sa va spun, ca sunt norocos pentru sansa de a intalni doi arhitecti romani, sibieni – arh. Carmen Sandru si Arh. Cristian Snadru – pentru care am un respect aparte. Le doresc sanatate si le multumesc pentru proiectul care reprezinta casa mea. Constructia este deja edificta. Realizata la 40 de ani, in mod firesc, aceasta initiativa a gasit in cei doi arhitecti profesionistii ideali. Le multumesc si le doresc multa sanatate si sunt sigur ca vor sti sa transmita si copiilor lor o educatie aparte si de ce nu o bucatica din ceea ce ei sunt ca oameni si ca arhitecti.
    In final doresc un gand bun arhitectilor care nu se identifica cu criticile de mai sus.
    A bon entendeur salut!

  • petre  On Mai 18, 2011 at 14:16

    hmmm…acelasi marius stanciu si al lui s.m.art proiect cu care au fost de-a lungul timpului probleme sesizate la ordin legate de calitatea proiectelor si a semnaturii de complezanta, pentru ca domnul este in continuare student.

  • Dan  On Mai 19, 2011 at 20:51

    Gasesc comentariul de mai sus foarte pertinent si la obiect(cu toate ca a spus tot ce avea pe suflet si nu intr-o maniera succinta).Il apreciez si mai mult pentru faptul ca vine din partea unei persoane fara studii de specialitate. Pacat ca foamea de bani a cuprins si pe arhitecti(platiti destul de bine si daca isi fac meseria fara sa-si compromita propriul nume si al institutiilor care i-a format ca specialisti)…
    Mentionez ca sunt inginer constructor de meserie si subscriu la cele afirmate in comentariul precedent.

  • alexghe  On Mai 20, 2011 at 08:00

    In Dilema Veche se punea o intrebare (fiind si titlul articolului)”Arhitectii trebuie spanzurati?”, la care raspunde Gabriel Liiceanu destul de pertinent , dar ce mi-a atras atentia : „sîntem confruntaţi cu o populaţie care nu a reuşit să-şi creeze o structură comunitară, care a ieşit dintr-o perioadă istorică în care atomizarea era garantată, în care simţul comunitar a fost distrus – dacă el exista dinainte de război –, cu o populaţie în care răsturnarea valorilor s-a făcut sistematic şi în care oameni fără cultură au ajuns să dicteze felul în care se face arhitectura ţării: indivizi cu patru clase au reuşit să-şi impună modelul arhitectural.”
    Prin urmare arhitectii nu sunt o unealta a clientului, sunt o resursa si o cale de a ajunge la un spatiu dorit. Oamenii nu stiu ce vor, e clar asta, stiu doar ce le place la altii, aici trebuie sa intervina abilitatile de negociere si argumentare ale arhitectului.

  • Stanciu Marius  On Iunie 25, 2011 at 12:17

    Sunteti extraordinari, dar aveti un minus mare fiecare dintre voi. Sunteti stapani sa priviti doar spre pamant, sprei noroi…ridicati-va capul….priviti Cerul perfect, priviti-L pe Dumnezeu si traiti in asa fel incat din urma trecerii voastre pe Pamant sa ramana ceva pentru Acolo nu pentru aici…ce bine ar fi sa intelegeti… si mai apoi sa il iubiti pe Dumnezeu

  • Cristian  On August 14, 2011 at 12:43

    Undeva in Kaprun – Zell am Zee am avut ocazia sa descopar cu totul intamplator, in timp ce coboram dintr-un traseu montan, sediul unui birou de arhitectura, urbanism. Consturctia, moderna plina de prestigu, era fireasca, intr-un peisaj urbanistic austriac de-a dreptul impecabil.

    Instantaneu m-am gandit ca ar fi fost minunat sa fie o zi din cursul saptamanii sa pot vedea si eu cum arata arhitectii din Austria. Probabil ca majoritatea arhitectilor romani ! Vroiam insa sa-i cunosc pe acei care raspund de urbanismul acestei minunate tari.

    Nu as fi dorit sa mai accesez acest site, insa iarasi cu totul intamplator am vazut postarea de mai sus, cea din 25 iunie. Textul e penibil. Tipul considera ca oamenii care au acel curaj ce ii inzestreaza cu responsabilitate sociala, ar avea un mare minus.

    Sper ca nu este arhitect. Ar fi penibil! Tocmai cel care este trimis sa raspunda de aspectul „celor de pe pamant” sa ne invite sa privim spre cer! Domnule draga, sunt tari in care si pe pamant exista perfectiune. Totul porneste insa de la oameni!

    Austria, Norvegia, Olanda, Franta, Elvetia, Ungaria, Danemarca…tari cu un urbanism impecabil.

    Sunt surprins ca nu exista in acest forum o reactie pertinenta din prtea unor arhitecti importanti. Exista probabil un soi de prestanta aparte in dansi, care nu le permite sa emita opinii in acest cadru, la acest nivel.

    Raman insa proiecte in Romania, care poarta semnatura lor. Raman cladiri cu o arhitectura haotica. Raman strazi cu regim de inaltime si procent de ocupare a caldirilor improriu. Raman strazi care nu duc nicaieri, ansambluri rezidentiale fara parcari si drumuri clare de acces, cu drumuri ingurste, fatade horipilante, ce amintesc de vremea dictaturii desi au fost edificate la 15 ani de la revolutie.

    Un taram urbanistic in care arhitectii vremii nu au resusit sa-si impuna valorile profesiei lor. O realitate care nu poate fi contestata.

    De ce am intrat din nou pe site? Din intamplare si din curiozitate. Am venit recent din Austria si am trait din plin socul reantoarcerii. Poate ca vom gasi intr-o zi aici, in acest forum de discutii, oameni deosebiti, arhiteti importanti, care vor avea curajul sa declanseze o reala converstie.

  • Cosma  On August 17, 2011 at 11:17

    „Valorile” arhitecturii/urbanismului … nu sunt „delicii” pe care le inteleg doar arhitectii si trebuie impuse celorlalti (!) … pentru ca „asa e bine”; trebuie „antrenati” (pregatiti) putin ca sa le poata cere si primi in mod firesc, dar asta nu se face oripilandu-te. E nevoie de mai multa implicare decat atat …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: